Afecţiunile prostatei și modalități de tratament
Hiperplazia benignă de prostată
Mărirea benignă (non-malignă) a prostatei, denumită HBP (hiperplazie benignă de prostată), este rezultatul creșterii excesive a prostatei și se caracterizează prin simptome neplăcute ale tractului urinar inferior, deteriorarea calității vieții, atât în timpul zilei, cât și al nopții.
Puteți găsi mai multe informații despre această boală în secțiunea: Ce este hiperplazia benignă de prostată?
Este una dintre cele mai frecvente probleme la bărbați după vârsta de 50 de ani.
Tratamentul eficient al HBP se bazează pe eliminarea cauzelor simptomelor care împovărează pacienții și sunt asociate în primul rând cu urinarea. Alegerea metodei adecvate de tratament depinde de intensitatea simptomelor și problemelor asociate cu tractul urinar inferior, de vârsta și starea generală a pacientului și de bolile concomitente. Decizia privind alegerea tratamentului este luată de medic, care ține cont de nevoile și preferințele individuale ale pacientului.
În funcție de severitatea simptomelor, tratamentul hiperplaziei benigne de prostată include:
(conform ghidurilor Asociației Europene de Urologie - EAU; www.uroweb.org)
- tratament conservator
- tratament farmacologic
- tratament chirurgical
Următoarele proceduri sunt utilizate în tratamentul HBP:
Farmacoterapia
- Inhibitorii de 5 α-reductază - inhibă mărirea sau chiar reduc dimensiunea prostatei, cu condiția ca tratamentul să fie continuat timp de mai multe luni sau chiar ani.
- Blocante ale receptorilor α-andrenergici - acționează reducând tonusul mușchilor netezi, astfel ameliorând simptomele de iritație.
- Agenți de origine vegetală.
Tratament chirurgical
- tratament chirurgical – este absolut indicat la pacienții cu complicații precum retenția urinară care necesită cateterism vezical, litiaza urinară, prolapsul vezicii urinare, infecții urinare cronice, recurente sau bacteriene, sânge în urină, hidronefroza bilaterală sau insuficiența renală. De asemenea, și în caz de eșec al tratamentului medical mai puțin invaziv.
Hiperplazia benignă de prostată este o boală foarte frecventă la bărbații cu vârsta peste cincizeci de ani.
Cancerul de prostată
Cancerul de prostată este unul din cele mai frecvente tipuri de cancer la bărbaţi şi este a treia cauză de
mortalitate provocată de cancere la bărbaţi (după cancerul pulmonar şi cel gastric).
Prevalenţa acestei boli creşte odată cu înaintarea în vârstă.
Cancerul de prostată depistat într-un stadiu incipient, asimptomatic, poate fi vindecat
complet.
Factorii de risc ce predispun la apariţia bolii includ:
• vârsta înaintată
• factori genetici
• origine etnică (un procent mai mare la bărbaţii de rasă neagră)
Se observă următoarele simptome:
• nevoia frecventa de a urina, mai ales în timpul nopţii
• dificultăţi în iniţierea urinării sau evacuarea incompletă a urinei
• jet urinar slab sau întrerupt
• urinare dureroasă sau însoţită de o senzaţie de arsură
• dificultăţi de obţinere a erecţiei
• ejaculare dureroasă
• prezenţa sângelui în urină sau spermă
• durere sau rigiditate în regiunea lombară, la nivelul şoldurilor sau în porţiunea superioară a coapselor
• pierderea poftei de mâncare şi scădere în greutate
În stadiile incipiente ale dezvoltării sale, cancerul de prostată nu produce nicio neplăcere fiind asimptomatic.
Diagnosticul precoce corect este foarte important !
Controlul medical preventiv
După vârsta de 50 de ani vizitele regulate (cel puţin o dată pe an) la medicul urolog, asociate
cu examinările de control, sunt necesare.
Deoarece o parte dintre simptomele atribuite HBP sau prostatitei pot indica de asemenea şi un cancer de
prostată, bărbaţii care se confruntă cu oricare dintre aceste simptome sunt sfătuiţi să se supună unei examinări
mai detaliate pentru a determina cauza care stă la baza simptomelor.
Examinările utilizate în diagnosticul de cancer de prostată includ:
Tuşeul rectal (cu degetul doctorului):
Este metoda de bază de examinare a prostatei. Aceasta permite depistarea precoce a tumorii. Locul de
amplasare al glandei, adiacentă rectului, face posibil ca medicul să poată detecta cu degetul modificări în
dimensiunea, forma sau textura sa.
Determinarea nivelului de PSA în sânge:
Când cancerul de prostată se dezvoltă în interiorul glandei, este imposibil de detectat la examinarea per rectum
şi atunci PSA-ul este un marker util. Nivelurile normale variază de la 0,0 la 4,0 ng / ml. Un nivel crescut prevede
indicaţii pentru examinări suplimentare - biopsie de prostată.
Biopsia de prostată:
Examinarea presupune colectarea unui eşantion de ţesut de la nivelul prostatei prin introducerea unui ac
special prin rect pentru a obţine unele fragmente mici de glandă spre a fi examinate la microscop. Procedura nu
este dureroasă şi nu influențează negativ evoluția ulterioară a cancerului.
Tratamentul pentru cancerul de prostată este selectat de către medic în funcţie de: stadiul bolii, gradul de
malignitate al tumorii, vârsta pacientului şi prezenţa altor boli.Terapia hormonală, tratamentul chirurgical,
radioterapia şi chimioterapia sunt cele mai utilizate.
Se observă o corelaţie semnificativă între afecţiunile prostatei, libidoul scăzut şi tulburările
de erecţie.
